Poetul este o fiinta daruita de natura cu talent, ale carei lacrimi se transforma in margaritare, iar margaritarele in versuri.....
Poetul tine la cantecele lui, le aduna, le apara si le pastreaza, caci sunt trup din trupul lui, fie ca suna dulce, fie ca vin involburate. E mandru ca a strigat deasupra muntilor precum falnicul vultur sau ca a cantat duios ca privighetoarea, slavind iubirea.
Vorbele i se invalmasesc in cuget , inghesuindu-se sa iasa la lumina, altele, mereu altele pline de miez si de simtire.
Astfel comoara de margaritare sporeste, lucind intr-o lacrima de iarba ascunsa ce-si asteapta eliberatorul.
Doamne, cata truda pentru o pulbere de stea cuprinsa in cateva cuvinte care nu mai au rabdare si vor sa-si poarte intelesurile spre lume......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu