Uneori platim mult mai mult pentru lucrurile pe care le primim pe gratis. - Albert Einstein - 

Doar doua lucruri sunt infinite, universul si prostia umana, insa nu sunt sigur despre primul. - Albert Einstein - 

Femeile impart cu noi placerea, ne dubleaza problemele si ne tripleaza cheltuielile. - Mark Twain - 

Bancherul este un tip care iti imprumuta umbrela pe timp cu soare, dar o vrea inapoi in minutul in care incepe sa ploua. - Mark Twain -

Baltagul de Mihail Sadoveanu

M. Sadoveanu ne-a ales o operă vastă cu o tematică diversă: viaţa celor mulţi şi necăjiţi. Apărut în 1930, romanul Baltagul redă monografia satului moldovenesc la începutul secolului XX. Acest roman preia nucleul epic al baladei Mioriţa, pe care-l transformă într-o naraţiune densă, cu 16 capitole, având în centrul ei tema căutării şi a cunoaşterii adevărului.

                                                    I

Romanul debutează cu o povestire parabolică. Acţiunea e localizată în Moldova, M-ţii Tacăului, satul Măgura; în care locuieşta Vitoria Lipan. Nechifor Lipan, soţul Vitoriei, plecase, toamna , la Dorna să cumpere nişte oi şi nu revenise la timp. Fiul său, Gheorghiţă, era plecat cu turmele la apa Jijiei,, iar acsă rămăseseră Vitoria şi Minodora, fiica acesteia, care avea o relaţie de dragoste cu fiul dascălului din sat.În somn femeia are un semn rău despre soarta soţului: îl vede “călare, cu spatele întors cătra ea, trcând spre asfinţit o revărsare de ape”.

                                                 II

Se produce un alt semn: cocoşul cântă pe prispa casei întors înafară, un semn de plecare, spuse Vitoria. Mama îşi anunţă fiica de intenţia de a o căsători cu “un romîn aşezat cu casă nouă şi cu oi în munte”.

                                                    III

Vitoria se adresează părintelui Daniil pentru sfat, iar preotul o îndeamnă să aştepte, căci el crede că soţul ei întârzie dintr-o pricină oarecare. La aceasta, femeia spune că Nechifor “poate zăbovi o zi ori două, cu lăutari şi cu petrecere, ca un bărbat ce se află; însă după aceea vine la salaşul lui”.

                                                   IV

Soţia încearcă să afle ceva despre cel dispărut cu ajutorul babei Maranda, vrăjitoarea satului. Bătrâna îi ghiceştte în cărţi: “una cu ochi verzi şi cu sprâncene îmbinate” îl reţine lângă ea pe bărbat, dar Vitoria nu prea crede.

                                                   V

Vitoria nu ascultă vorbele răutăcioase ale bătrânelor din sat, şi este hotărâtă să-l caute pe dispărut oriunde ar fi el. Ea îşi plănuieşte cu de-amănuntul plecarea, îşi pregăteşte sufletul, ţinând post şi rugându-se. De asemenea îşi pregăteşte casa şi îşi gândeşte drumul pe care îl va urma.

După bobotează primul drum îl face la mănăstirea Bistriţa pentru ca Sf. Ana să-i lumineze mintea şi să-i arate calea pe care s-o urmeze. Arhimandritul o păvăţuieşte să meargă la Piatra şi să se adreseze stăpânirii pământeşti. “Sfânta Ana are să puie cuvânt la scaunul Împărăţiei cele mari.(…) Du-te la poliţai şi la prefect şi spune-le întâmplarea, ca să facă cercetări."

                                                 VI

Vitoria şi Gheorghiţă au plecat de dimineaţă la Piatra unde au oprit la un han pe care îl cunoşteau; acolo au întrebat de prefect. Munteanca i-a povestit prefectului că soţul ei plecase să cumpere nişte oi de la Dorna şi nu s-a mai întors deşi trecuseră şaptezeci şi trei de zile. Prefectul o asigură că o să cerceteze şi că trebuie să scrie o plângere (o jalbă).

Acasă femeia se rugă de părintele Daniil să-i facă jalba, iar în jalbă îl rugă să scrie de toate necazurile ei. Ea plănuise să plece la Dorna ca fiul ei, pe Minodora să o ducă la mănăstirea Varaticului unde e o soră de-a mamei călugăriţă, iar casa o va lăsa pe mâna părintelui Daniil.

La 27 februarie o duse pe fată la mănăstire iar pe drum îi spuse:

“- Fată, a vorbit ea fără supărare; tu să nu fii proastă şi să nu te boceşti pe tine. Astăzi e o sfântă luni şi începem împlinirea hotărârii.”

                                                VII

În 9 martie într-o zi de iarnă cu soare părintele Daniil a făcut o slujbă importantă. Vitoria şi Gheorghiţă au dus la biserică multe daruri.

După ce munteanca ajunse acasă nici nu apucă să-i dea de mâncare băiatului căci deja la poartă erau preotul Milieş, domnul Iordan, negustorul şi muşterul lui Nechifor, domnul David. Deoarece stateau mai prost cu banii; Lipanii, au trebuit să vânda nişte marfă; cel care o cumpăra era negustorul. În acea seară dădu-se o dihanie la vite dar d-l Mitrea rezolvă problema. În dimineaţa următoare pregătiră cai şi baltagul făcut de fierarul satului şi blagoslovit de preot. “Gheoghiţă purtă aninat în lanţ,(…),baltagul. Vitoria potrivise şi legase puşca cea scurtă dinapoia tarniţei.”

                                                 VIII

Gheoghiţă, Vitoria şi negustorul David plănuiau drumul până Vatra Dornei.

În drumul lor făcură un popas pe malul Bistriţei lângă o topliţă; de acolo au pornit de-a lungul Bistriţei până ce i-a prins noaptea lângă un han la Donea. Acolo munteanca se preface că-l caută pe Lipan pentru nişte bani şi află că acesta nu a mai fost văzut pe-acolo din toamnă.

Cei trei au pornit iar la drumeţie, următorul popas fiind casa lui David la Călugăreni lângă Piatra Teiului. În acea seară Vitoria a început să depene amintiri cu Lipan. În dimineaţa următoare merseră până la Farcaşa unde se opriră din nou.“Vitoria îl judeca pe Lipan. Avea ea să-i spuie multe;(…)şi I le spunea din lăuntru, cu bănuieli şi suferinţe vechi.”

                                                   IX

În Farcaşa îi găzduieşte un fierar, moş Pricop, de la care Vitoria află că soţul ei oprise acolo, pentru potcovirea calului său, în drum spre Dorna.

                                                   X

Pe drum, la Borca, Vitoria şi Gheorghiţă întâlnesc un botez la care au fost nevoiţi să participe; ceva mai departe, pe gheaţa de pe apa Bistriţei, îi opreşte un alai de nuntaşi, care “au întins plosca şi au ridicat pistoalele.Ori beau (…) ori îi omoară acolo pe loc”; iar ei se conformează. Ajunşi la Vatra Dornei află de la un slujbaş că în noiembrie Nechifor cumpărase trei sute de oi; din acestea vânduse o sută de oi altor doi gospodari, împreună cu care plecase mai departe.

                                                    XI

Vitoria Lipan află de la un crâşmar că soţul poposise acolo împreună cu doi ciobani. Vitoria indicând semnalmentele soţului ei, mai ales căcuila brumărie pe care el o purta, merge din cârciumă în cârciumă. Mama şi fiul fac din nou un popas, după ce trec de satul Sabasa peste muntele Stânişoara, în satul Suha,unde crâşmarul, d-l Iorgu Vasiliu, îşi aduce aminte de trecerea turmei de trei sute de oi, dar însoţită fiind numai de doi stăpâni, fapt confirmat şi de soţia lui; pe unul dintre oieri îl chema Calistrat Bogza. Pentru femeia oierului dispărut începe să “se facă lumină. La Sabasa, fuseseră trei. Dincoace,(…), Nechifor Lipan nu mai era.”.

                                                 XII

Soţia d-lui Vasiliui îi spuse Vitoriei că pe celălalt îl cheamă Ilie Cuţui şi ambi sunt locuitori ai satului Doi Meri. Victoria discută cu cei doi ciobani, ei spunând că i-au plătit lui Nechifor oile la Crucea Talienilor. Reveniţi în Sabasa Vitoria şi fiul ei opresc la cârciuma d-lui Toma după care îl recunoaşte pe Lupu, câinele soţului, într-o gospodărie.

                                                  XIII

Gospodarul care-l ţinuse pe Lupu i-a căutat stăpînul înainte de a-l lua. După ce plăteşte o recompensă, ea îl ia cu sine. Era deja primăvară şi Vitoria împreună cu câinele, care o însoţea, asemeni fiului, işi conducea stăpînii intr-o prăpastie. Nechifor “era acolo, însă impuţinat de dinţii fiarelor”. Iar craniul uman purta urmă de baltag.

                                                    XIV

Privind resturile pământeşti ale tatălui, Gheorghiţă “plîngea ca un copil mic”, dar mama lui era fermă şi se duse in sat după ajutoare. A treia zi soseşte subprefectul Anastase Balmez care constată moartea violentă a lui Lipan, care îi sugerează să întrebe ciobanii ce i-au ajutat pe Bogza şi Cuţui să ducă oile de la Dorna dacă ştiu de vânzarea de oi.

                                                     XV

În timpul timpil interogatoriului la care-i supune, în Suha, pe Bogza şi Cuţui, subprefectul primşte răspunsurile date Vitoriei în timpul discuţiei cu ei de la primărie. Femeia invită pe subprefect şi pe cei doi ciobani la înmormântare. Rămăşiţele pământeşti ale lui Lipan sunt îngropate în cimitirul din Suha. “Eu, (…), am trăit pe lumea asta numai pentru omul acela al meu şi-am fost mulţămită şi înflorită cu dânsul. Iar de-acum îmi mai rămîn puţine zile, cu nor.”.

                                                  XVI

Are loc praznicul de după înmormântare, la casa d-lui Toma. Vitoria îi cere lui Bogza să-i dea baltagul său lui Gheorghiţă pentru ca flăcăul să-l admire. Apoi spune cum a fost ucis bărbatul ei: urca muntele Stânişoara impreună cu doi tovarăşi din care unul l-a lovit cu baltagul în cap pe la spate şi l-a impins în vale cu cal cu tot. Calistrat Bogza se infurie, căci se simţea învinuit (“- Destul! răcni omul, destul!”), iar Gheorghiţă îl loveşte cu baltagul în frunte şi dă drumul câinelui, ce-l muşcă de gât. Simţind că va muri, ciobanul recunoaşte crima sa şi a lui Ilie Cuţui. Vitoria îi spune fiului că va plăti tot ce trebuie pentru a recupera turma furată, de asemenea o vor lua pe Minodora de la mănăstire; dar mama tot nu este de acord cu relaţia ei cu feciorul dascălului.

Analiza A Trei Texte Dramaturgice

„O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, „Act veneţian” de Camil Petrescu şi „Scaunele” de Eugen Ionescu sunt trei opere care aparţin unuia dintre cele trei mari genuri literare, anume genului dramatic. Aceste trei lucrări reprezintă, la rândul lor, tot atâtea mari categorii ale textelor dramatice: comedia, tragedia (drama) şi respectiv teatrul absurdului.

„O scrisoare pierdută” reprezintă materializarea unui anumit dezgust faţă de noile valori sau mai bine spus nonvalori pe care societatea le-a adoptat la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea. Această societate tinde să devină de-a dreptul o farsă, atitudinea adoptată de către autor este una plină de ironie şi sarcasm.

A doua piesă, „Act veneţian”, ne introduce într-o lume a ideilor, o lume în care adevărata dramă nu poate exista decât la nivelul ideilor şi a conceptelor („Da, m-am înşelat, şi astăzi ai putea să-mi arzi pieptul cu un fier înroşit, dar n-ai ajunge până la veninul acestei nedumeriri…”).

Lucrarea intitulată „Scaunele” ne prezintă o lume atât de reală încât pare de-a dreptul absurdă şi fără nici un sens. În această lume, omul este prizonierul incapacităţii sale de a comunica până şi în situaţiile extreme ale vieţii sale. Acest om nu mai poate ieşi din rutina zilnică, fapt care conturează o existenţă umană de-a dreptul tragică: „[Bătrânul] O ultimă dată… îţi acord deplina mea încredere… mă bizui pe tine… Vei spune totul… Îţi las moştenire mesajul […] Adio, vouă tuturor. […] [Oratorul] (care în timpul dublei sinucideri a rămas indiferent, se hotărăşte […] să ia cuvântul; în faţa rândurilor goale, face semne mulţimii invizibile, dându-i a înţelege că e surd şi mut; face semne de surdomut: sforţări deznădăjduite…)”

            O comparaţie între aceste trei texte dramatice este aproape imposibil de realizat fără a trece în domenii ştiinţifice străine literaturii, deci în continuare ne vom ocupa de o comparaţie între cele trei texte punând accentul pe modalităţile deosebite de folosire a convenţiilor specifice genului dramatic.

            Una dintre trăsăturile fundamentale ale dramaturgiei este redactarea unui text în vederea punerii lui în scenă, în faţa unui public.

            Modalităţile de punere în scenă diferă de la un text la altul. Astfel, comedia lui Caragiale este una simplă, banală am putea spune, în care mesajul este transmis prin atitudinile personajelor, prin limbajul acestora şi prin situaţiile hilare în care sunt puse aceste personaje; indicaţiile scenice nu au un rol semnificativ în comparaţie cu importanţa schimbului de replici între personaje. Simplitatea prin care se caracterizează opera lui Caragiale apropie personajele comediilor de personajele farsei moderne, fapt extrem de controversat la vremea respectivă.

            „Act veneţian” de Camil Petrescu este o dramă psihologică sau de idei. Consecinţa faptului că accentul cade pe latura psihologică a personajelor este o creştere a importanţei gesturilor, a elementelor de comunicare verbală şi nonverbală  dintre personaje, astfel, indicaţiile scenice încep să crească în abundenţă şi în importanţă, fiind de-a dreptul nelipsită respectarea lor pentru a înţelege mesajul operei.

            Teatrul absurdului, ilustrat prin piesa „Scaunele” a lui Eugen Ionescu apare ca o revoluţie în domeniul dramaturgiei universale. Acest tip de creaţie dramatică îşi creează o structură proprie în ceea ce priveşte importanţa elementelor scenice. Aici, dialogurile între personaje nu mai sunt în prim-planul atenţiei ci ele lasă loc elementelor nonverbale, paraverbale şi vizuale.

Concluzionând, putem afirma că dialogurile dintre personaje precum şi indicaţiile scenice fac să nu mai fie necesară prezenţa unui narator sau povestitor, aceasta fiind o caracteristică a majorităţii operelor dramatice.

Textele care aparţin genului dramatic sunt împărţite în unităţi specifice (acte, scene). Cele trei lucrări sus-menţionate nu fac excepţie de la această regulă, deşi piesa „Act veneţian”, în forma sa iniţială, era alcătuită dintr-o singură unitate (un act), fapt care constituia o „abatere de la canoanele operei dramatice”.

Ca un alt aspect important, trebuie menţionat caracterul ficţional al textelor dramatice care îşi face simţită prezenţa în toate cele trei lucrări. Totuşi, în teatrul absurdului, acest aspect este subminat într-o oarecare măsură de către abstractizarea excesivă care poate fi interpretată ca şi o imagine a realităţii.

            Caracterul epic este una dintre trăsăturile de bază ale operelor dramatice până în perioada interbelică. Lucrările „O scrisoare pierdută” şi „Act veneţian” aparţin acestei perioade, deci construcţiile lor includ înlănţuiri de evenimente provocate de o cauză anume, se declanşează stări conflictuale şi se produc răsturnări de situaţie care conduc în cele din urmă la o soluţionare a conflictului iscat. În perioada postbelică, însă, dramaturgii au încetat să acorde o importanţă sporită caracterului epic al lucrărilor lor. Acesta a fost şi cazul lui Eugen Ionescu, piesa „Scaunele” excelând prin aspectul ei simbolic şi nu prin cel epic.

            În final, putem afirma că diferenţele stilistice între operele „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, „Act veneţian” de Camil Petrescu şi „Scaunele” de Eugen Ionescu sunt date de apartenenţa lor la o anumită perioadă din istoria teatrului românesc.

Astfel, de la comedii simple, precum cele a le lui Caragiale, dramaturgia românească a evoluat la forme mai complexe (reprezentate aici de către drama lui Camil Petrescu) şi chiar până la un nou tip de teatru, care şochează prin originalitatea lui: teatrul absurdului.

Farmecul anilor de liceu

Se spune că cei mai frumoşi ani din viaţa unui om sunt cei petrecuţi în liceu. Şi dacă tot sunt numiţi “cei mai frumoşi ani” trebuiesc trăiţi din plin. Dar pentru a-i trăi din plin, trebuie să învăţăm să vorbim limba liceului. 

În aceşti patru ani, liceul devine locul unde îţi începi aventura numită adolescenţă. Locul unde trăieşti prima iubire, prima deziluzie, perioada prietenilor adevăraţi şi a proiectelor importante. Locul în care fuga de la ore devine cel mai ‘cool’ lucru de făcut, locul în care o notă proastă la teză e un capăt de ţară, locul unde încet-încet fără să observi, îţi formezi personalitatea, în care pe lângă multele materii ai posibilitatea să faci nebunii la care probabil nu te-ai fi putut gândi vreodată.

Anii de liceu nu se compară cu nimic în lumea asta. Sunt atâtea lucruri interesante ce se petrec în aceşti patru pereţi ai liceului încât nici nu-ţi mai vine să pleci de acolo. Păcat că totul e trecător în lume şi păcat că totul va rămâne la un moment dat doar o amintire plăcută. O amintire care poate peste câţiva ani timpul nu ne va mai permite să rememorăm clipele trăite alături de încă 28 de oameni şi poate chiar să o regretăm. 

Spun asta, pentru că, parcă mai ieri eram în clasa a IX-a şi îmi imaginam că în aceşti patru ani nu voi face altceva decât mă voi distra şi voi învăţa. Dar au fost mult mai multe… fuga de la ore, acele multe viroze respiratorii, prea cunoscuta foame, prea râvnitul covrig de la chioşc, zgomotele dese de caiete scăpate pe jos în timpul lucrărilor, orele când eram somnoroşi, când toţi colegii ne plictiseau şi când profesorii chiar nu înţelegeau că avem nevoie de o pauză de 50 de minute, vestiteleporecle atribuite profesorilor şi colegilor, lucrarile când parcă apare câte o strălucire în foaia colegului din faţă, conflictele cu profesorii şi colegii, “furatul” temelor, lacrimile vărsate pentru media de la engleză, planurile pentru weekend, bătăile cu cretă, recreaţia prelungită mereu cu încă 5-10 minute, vestita scuză că era aglomerat la magazin, apariţia fulgerătoare şi inconfundabilă a profesoarei de matematică, râsetele şi şuşotelile din timpul orelor, toate urmate de invitaţia profesorilor la o plimbare pe culoar şi multe alte peripeţii.

Anii de liceu ne oferă momentul şi locul ideal unde putem să visăm, să dăm frâu liber fanteziilor, putem să ne revoltăm căci, de ce să nu recunoaştem, devenim cu toţii aliaţii unui joc superb al legendei. O legendă ce îmbină tragedii, regrete, certuri împăcări, iubiri, aplauze, culori şi sentimente. Şi de ce să nu ne bucurăm de toate acestea? Trebuie să lăsăm ceva în urmă gen formule pe bănci, un virus prin calculator, un 2 princatalog ce ţine strâns de mână o absenţă şi câţiva nervi profesorilor. 

Din aceşti frumoşi patru ani rămânem cu saci de informaţii, vreo trei camioane de amintiri, diplome, un carnet ce conţine colecţia de note şi prieteni cum rar mai găseşti. Aceste amintiri încep cu clasa a IX-a, cu ziua începerii anului şcolar urmată de vestitul Bal al Bobocilor, lupta fetelor pentru titlul de miss, încercările eşuate de a pătrunde în sala de spectacol şi mult aşteptata petrecere din discotecă.

Pe la începutul lunii martie vine Balul Mărţişorului ce-i obligă pe băieţi să-şi caute “pereche”. Este perioada în care toţi caută ţinute elegante, organizatorii locaţii şi mai elegante, iar elevii fac întrebări care mai de care mai dificile pentru concursul de mister. Acea petrecere la care pluteşte în aer eleganţa şi bunul gust, te determină ca peste ani, fără să vrei să-ţi aduci aminte de acel parfum al adolescenţei şi de acele momente pline de amuzament petrecute alături de colegi şi profesori.

 Atunci când îi lipseşti pe oameni de adăpost şi de bunătate, de băutură şi de mişcare ei mor în mod vizibil. Pe când atunci când îi lipseşti de pictură, muzică, poveşti şi teatru ei mor pe dinăuntru şi din păcate asta nu se vede. Ceea ce te face să fii fermecat de această lume este faptul că atât actorii cât şi spectatorii contribuie la realizarea spectacolului. Spectatorii iau şi ei parte cu atenţia lor, cu râsetele lor, cu liniştea lor, cu aplauzele lor şi ce e mai important, cu imaginaţia. Căci teatrul nu poate face să pară că totul este real. Iar rezultatul acestei împărtăşiri colective din imaginaţie şi cu imaginaţie este ca într-o poveste şi pare atunci mult mai reală decât este în realitate într-un mod straniu.

STEV-ul te ajută să te descoperi, să-ţi cunoşti limitele, să…, să…, să… în câteva cuvinte să devii altă persoană şi să vezi altfel lumea. Nu o să se regrete niciodată experienţa STEV, nu o să se regrete orele pierdute la repetiţii pentru că, astfel, cunoşti oameni deosebiţi, oameni cu care formezi o echipă, cu care munceşti, cu care te străduieşti să faci spectacole cât mai bune de care oamenii să se bucure!!! Dacă îţi reuşeşte sau nu, asta rămâne la aprecierea fiecăruia.

Pentru cei care abia îşi încep această perioadă pe cât de importantă, pe atât de deosebită şi plină de farmec din viaţa unui om îi sfătuiesc să o trăiască din plin! Si dacă nu la această vârstă, atunci când? Bucuraţi-vă şi daţi-vă şansa să visaţi alături de viitori profesori şi colegi, şi aceşti ani vor fi exact aşa cum v-aţi imaginat şi dorit!

Magia padurii in plina toamna

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna .Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar.Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea . Padurea trista ,aproape moarta, fiindca a ignorat verdele,este acum pustie.Singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri.
Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza.Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta ,dar a potecii ,sfarsitul poteciinu cred ca a fost gasit.
Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat.Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare.Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri .Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat.Imi deschid umbrela si cu pasimarunti dar grabiti ma indrept spre casa .Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze magia padurii in plina toamna .

Primavara

Primavara, padurea este o rara frumusete. In primele ore ale diminetii, razele inca timide si reci ale soarelui se strecoara pintre coroanele arborilor. Padurea umeda este tacuta. Cararea trece pe langa tufe bogate de feriga, apoi pe sub ramurile dese ale teilor tineri. Padurea pare inca atipita. Parca ar sta in asteptarea caldurii si a luminii soarelui.
   Seara, infatisarea naturii este complet diferita. Culorile se transforma brusc. 
Contururile pomilor si arbustilor se evidentiaza deosebit de precis; unele ierburi se imbraca intr-o culoare rosiatica. La apropierea amurgului, cerul se acopera de o usoara ceata cenusie. Este atat de multa liniste, incat peisajul pare a fi decorul unui teatru. Dar iata ca soarele s-a dus la culcare. Peste o ora luna se ridica sus pe cer, luminand cu stralucirea sa palida intreaga campie. Imediat, siluetele nemiscate ale pinilor se detaseaza net, apa unui rau aruncand reflexe argintii spre stancile de pe mal, in timp ce pe malul opus campia pare sa se intinda la infinit. 

     Bogatia de plante face sa existe si o bogatie de insecte si animale. Te surprinde mai ales abundenta insectelor si pasarilor; pretutindeni vezi fluturi, bondari, greieri... Uneori se intampla sa apara fluturi colorati in galben si negru sau fluturi cu aripile presarate cu mici pete de un rosu aprins. 

      Primavara si la inceputul verii se observa si pasarile, al caror cantec rasuna pretudindeni fara incetare. In toate campiile pot fi auzite cantand ciocarlia, cristeiul cu notele sale curioase care seamana ca un scartait. In padure canta pitigoiul, iar la marginea padurilor care strajuiesc malurile apelor- lacarul, precum si regina cantaretilor, privighetoarea insasi. Primavara, pasarile canta toata ziua, dar cu toata forta glasului lor numai in zori si in amurg.
   Ce placut este ca intr-o frumoasa zi de primavara sa observi pintr-un binoclu o pasara care canta! Intoarsa catre soare, aruncandu-si capsorul mic inapoi si deschizand larg ciocul, ea isi executa cu maiestrie trilurile. Din cand in cand pasarea se odihneste, dar numai pentru putin timp, atat cat sa isi recapete fortele necesare pentru a-si relua cantecul cu si mai mult elan. 

My Favorite Time of the Day

To me, the best part of the day is between five and seven in the evening. It is truly a quiet and peaceful time for the family after a hectic morning at school or at the office. My mother, who has been busy from 6.00 a.m., would be relaxing in the garden, enjoying the lovely flowers and I would be sitting by her chatting away in the pleasant surroundings. My father would be in his favorite chair, reading the newspapers. After a while, I would play with my pet, Snowy, a white puppy which loves to run round and round the garden, chasing a ball.

Then my brother and sister would join me at the playground and we have great fun on the swings. We scream and shout to our hearts' content after a hard day at school.

Later, as I sit on the grass to rest, I admire the scenery around me. The sun, a golden ball of fire, is sinking beneath the hills in the distance and what a wonderful view of colors is displayed. Gold, pink, orange and yellow tint the sky and birds are seen flying back to their nests. All the plants and trees look strangely pretty in the twilight, with bees and butterflies flitting around.

The stillness and quiet of the later part of the evening make me feel at peace with everyone and everything. This is my favorite time of the day, a time of beauty and tranquility when we can relax in the cool of the evening after the rush of the day.

Memories of my Childhood Days

My first recollection of my childhood is the day I toppled down the stairs when I was three years old. I was so upset that I cried and cried for nearly an hour in spite of my parents' attempts at comforting me. Finally, I quietened down when I was given ice-cream and chocolates. Luckily, I was not hurt.

My days were happy ones before I started going to school, as I had good neighbours to play with from morning till evening. We played games outdoors, dressed as cowboys and Red Indians and rode about on our tricycles happily. There were also other games to occupy our time.

At the age of five years, I had to attend kindergarten and this turned out to be quite an ordeal for me. To begin with, I felt very sad having to leave my mother and go off each morning to be amongst strangers. I cried and wanted my mother around, much to my teacher's displeasure. As the days went by, however, I made friends easily in class and found company. I became happy again and actually looked forward to leaving the house each morning.

I still remember those days when I was learning to ride a bicycle. I fell and bruised myself several times but I never gave up. Finally, I was able to join my friends going around the neighbourhood on my bike.

Another fond memory is the end-of-year concert held at the kindergarten. I was chosen to play the role of Jack in the play, 'Jack and the Beanstalk', and I became a celebrity overnight receiving lots of compliments for my performance.

I now realise what a wonderful childhood I have had and at times wish I could relive those days.

Zece lucruri pe care nu le stiai despre creierul tau

Corpul uman este inca un mister, insa cele mai multe secrete pare a le ascunde chiar motorul existentei noastre, creierul. Cu o multime de compartimente destinate anumitor functii, fiind afectat negativ sau pozitiv de dieta, gandurile, actiunile sau bolile noastre, creierul ramane inca un obiect de studiu pentru cei mai multi oameni de stiinta.


1. Apogeul, la 20 de ani

Creierul functioneaza la capacitate maxima in jurul varstei de 20 de ani, dar incepe sa aiba o traiectorie descendenta incepand cu varsta de 27 de ani. Asta nu inseamna ca incepe sa se deterioreze, ci doar sa coboare incet de la varful inregistrat in jurul varstei de 20 de ani.

Celulele creierului incep sa se deterioreze in jurul varstei de 45 de ani, tocmai de aceea ar trebui sa consumam mereu fructe si legume destinate imbunatatiiri anumitor functii cum ar fi memoria, puterea de concentrare, capacitatile intelectuale etc.

2. Alcoolul, in cantitati moderate, nu afecteaza creierul

S-a mai demontat un mit, este adevarat, deoarece mult timp s-a crezut ca alcoolul distruge in timp creierul. Da, consumul de alcool in cantitati mari provoaca unele anomalii, insa un pahar de vin in fiecare seara aduce doar beneficii sanatatii noastre, deci si asupra functionarii creierului.

3. Creierul poate fi educat si modelat

Aceasta e, poate, cea mai interesanta descoperire a celor mai recente studii: se pare ca impulsivitatea porneste de la creier si poate fi controlata. Cel putin asta sustine un studiu din acest an, care a avut ca subiecti persoane pasioante de jocurile de noroc. Pe baza rezultatelor finale, oamenii de stiinta spera ca pe viitor sa foloseasca noi si noi resurse pentru a trata diverse dependente sau boli ca ADHD.

4. Celularele afecteaza creierul

Nu vorbi foarte mult la telefon daca nu vrei sa te alegi cu insomnii suparatoare. Desi studiile pe acest subiect nu sunt deocamdata suficient de numeroase sau de concludente, tot mai multi cercetatori fac o legatura intre radiatiile emise de telefonul celular si unele disfunctii ale creierului.

5. Creierul nu doarme niciodata in totalitate

Ai grija sa te odihnesti cum trebuie in fiecare noapte chiar daca, se pare, creierul tau nu doarme nicidoata in totalitate. De un somn bun depinde modul in care creierul va procesa detalii referitoare la memorie sau alte functii asemanatoare.

6. Creierul functioneaza precum un computer - poate fi reprogramat

Daca vrei sa fii mai optimist, este suficient sa actionezi si sa faci lucruri pozitive, care iti fac placere. Asta va functiona ca o reprogramare a creierului, prin care toate gandurile negative, temerile si frustrarile vor incepe sa se stearga rand pe rand.

7. Relaxarea si meditatia ajuta functiile creierului

Studii recente au aratat ca cei care au meditat timp de 30 de minute pe zi timp de 8 saptamani au avut schimbari majore in partile creierului destinate memoriei, empatiei sau stresului. Asadar, beneficiile relaxarii si ale meditatiei nu sunt doar niste mituri, ci fapte concrete care te pot ajuta.

8. Ce-i place creierului? - alimente bogate in Omega3, vitamina B, carbohidrati complecsi si antioxidanti

Ei bine, daca te-ai gandit vreodata care ar fi dieta preferata a creierului tau, acum ai gasit formula completa si corecta. Toate acestea ajuta memoria, intelectul si rezistenta la stres.

9. Rasul, cel mai bun remediu pentru creier

Oricat de stresat sau nefericit ar fi creierul nostru, nu trebuie sa cauti cine stie ce medicamente sofisticate. Ajunge o portie buna de ras pentru ca cele doua parti ale creierului corelate cu depresia sa functioneze mai bine. De asemenea, rasul sau chicotelile reduc nivelul de stres, scad tensiunea arteriala si influenteaza benefic si sistemul cardiovascular.

10. Diabetul afecteaza functionarea creierului

Intr-un studiu realizat in iunie 2012, s-a constatat ca subiectii care sufereau de diabet si care nu isi tineau sub control nivelul glicemiei incepusera sa inregistreze si un declin cognitiv. Asadar, aceasta boala trebuie tinuta sub control pentru ca celelalte functii ale corpului sa lucreze corect si eficient.

Caracterizarea lui Harap Alb

Expresia “monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman sau, mai simplu, a poporului roman, insusi, surprins intr-un moment de generala expansiune (G. Calinescu), Ion Creanga, este considerat creatorul basmului cult in literature romana, a scris numeroase opera ce au ramas in eternitate, facand parte din categoria marilor clasici.
Povestile sale pastreaza caracterul realist al intamplarilor iar personajele sunt puternic individualizate si umanizate. Spatiul desfasurarii actiunii este ancorat intro-o realitate sociala siu istorica determinate, iar faptele izvorasc din legile firii care guverneaza omenireea.
Povestea lui Harap-Alb, cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creanga a fost publicat in revista „Convorbiri literare” la 1 august 1877, a fost reprodus de Mihai Eminescu in ziarul Timpul in acelasi an. A fost tradus in limba germana si publicat in Rumanische Revue in 1886, apoi transpus in italiana, franceza si engleza, incat a capatat repede circulatie europeana. Conform celor mai cunoscute definitii, tema basmului este lupta dintre bine si rau, cu triumful binelui. Cu alte cuvinte, eroul lupta pentru impunerea unor valori morale si etice: corectitudine, onoare, iubire liber consimtita, etc… Cel care nu respecta codul este pedepsit, dar si iertat alteori , oferindu-i-se sansa reintegrarii.

In basmul cult, lucrurile se pot complica. Nu in totdeauna raul este pedepsit cum se cuvine, sau in orice caz, pedepsirea lui este interpretabila, ca in Ivan Turbinca.

Tema basmului „Harap-Alb” este aceeasi ca a basmrlor populare, in genere: triumful binelui asupra raului. „Povesttea lui Harap-Alb” e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste de sub orice strai si la orice varsta” (G. Calinescu).

Titlul neobijnuit al basmului evdentiaza dubla personalitate a protagonistului, reprezentata printr-o identitate reala (de tanar print) si una aparenta (de sluga a Spanului); totodata, acesta reflecta, prin contrastul cromatic „negru-alb”, armonizarea defectelor si a calitatilor umane, dintre care primele sunt necesare pentru a le verifica pe ultimele.
O alta explicatie a acestui nume (care uneste doua contrarii) ar putea proveni din „nasterea” simbolica a eroului : cea care il ajuta mereu este Sfanta Duminica ; de asemenea atingand „soarele cu picioarele” si „luna cu mana” el este „botezat” intru soare si noapte ca Luceafarul, iar „cununa” pe care si-o cauta prin nori ii v-a aduce un destin imparatesc si unic.
Personajele (oameni, dar si fiinte himerice cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.
Harap-Alb asemenea oricarui Fat-Frumos din basmul popular este: personaj principal, fiind prezent in toate momentele subiectului, pozitiv, protagonist, real si nu fabulos (nu are nici o calitate supranaturala ,G. Calinescu asemanandu-l cu un flacau de la tara datorita mentalitatii sale ). Este de asemenea un personaj rotund; nu este doar fiul de imparat si mezinul mai inzestrat decat ceilalti, ci ofiinta complexa, cu defecte si calitati. Desi este atat de mult ajutat de ceilalti si poate fi considerat de lectorul inocent o simpla marioneta, totusi calitatile ii sunt relevate in fraze ezoterice: inteligent, intelept, bun, sociabil, vesel. Invata din greseli, progreseaza si cu fiecare secventa este mai aproape de summumul initierii. Daca personajul de basm are firea turnata, Harap-Alb se transforma,evolueaza; eroul de basm colinda lumea in cautarea de fapte vitejesti, pe cand Harap-Alb are ca scop desavarsirea sa spirituala. Spre deosebire de eroul de basm care este atotstiutor, intelept, urmeaza intocmai sfaturile, Harap-Alb se caracterizeaza prin instabilitate psihica (nu respecta porunca tatalui) si nu are experienta, luandu-se dupa aparente. De asemenea este un personaj tridimensional, care iese din tipar, te surprinde (ca atunci cand da calului cu fraul in cap). Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. El parcurge o perioada de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si alte aspecte ale unei lumi necunoscute pana atunci, experienta necesara noului adult. Desi inzestrat cu importante calitati, are si slabiciuni omenesti , momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lui ca om. Faptele eroului se desfasoara in limita umanului, probele care depasesc sfera realului sunt trecute cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri supranaturale.
Mezinul, impresionat de dezamagirea tatalui, deoarece ceilalti doi frati nu sunt apti pentru a indeplini misiunea incredintata, se duce in gradina si „incepe sa planga in inima sa”. Momentul cheie este cel al intalnirii tanaralui, aspirant la responsabilitatea de imparat, cu Sfanta Duminica deghizata in cersetoare, care-l roaga s-o miluiasca. El isi demonstreaza altruismul, adica ajutorul dezinteresat dat celor mai umile fiinte. Eroina supranaturala ii va rasplati generozitatea sufleteasca si gestul miluirii unuei fapturi sarace, dezvaluindu-i destinul exceptional care il asteapta: ”…putin mai este si ai sa ajungi imparat, cum nu a mai stat altul pe fata papantului, asa de iubit, de slavit si de puternic”. Cele trei superlative absolute dezvaluie armonia si fericirea in sens uman, implinite prin dragoste, renume si putere. A doua recompensa a consta in indemnul adresat tanarului de a solicita parintelui sau hainele de mire, armele de lupta si calul, alaturi de care repurtase atatea victorii in tinerete. Numai astfel se va produce un transfer de investitura eroica de la tatal catre fiul care-i va reintera performantele. Demnitatii, sensibilitatii, blandetii, milostiveniei, Harap-Alb le va adauga rabdarea si staruinta in refacerea hainelor destramate si in curatarea armelor ruginite.
Voinicul dupa ce ”saruta mana tata-sau”, pleaca la drum, luand carte din partea tatalui si, prin dreptul podului (loc de patrundere spre o alta lume; trecerea de la imaturitate la maturitate), „numai iaca ii iese si lui ursul inainte”. Acum are loc inceputul maturizarii spirituale cand riscandu-si viata isi dovedeste o calitate: mila; (calul se napusti asupra ursului si mezinul ridica buzduganul sa loveasca, dar cand sa izbeasca ursul, un glas de om ii spune: ”Dragul tatei, nu da ca eu sunt”). Craiul isi sfatuieste fiul ca in calatoria lui sa se fereasca „de omul ros, iara mai ales de cel span”, sa nu aiba de-a face cu ei, caci „sunt foarte sugubeti”, dandui si pielea de urs, ca nu se stie cand a prinde bine.
Intalnirea cu spanul este punctul de plecare, cu multiple semnificatii, in devenirea personajului, fiind nevoit sa refaca experienta de viata a tatalui, care calatorise in tinerete prin aceleasi locuri. Codrul in care se rataceste simbolizeaza lumea necunoscuta flacaului care greseste pentru prima oara, incalcand sfatul tatalui sau, acela de a se feri de omul span. Nesocotirea acestor restrictii, ce veneau din experienta de viata a tatalui sau, este momentul care declanseaza un sir nesfarsit de intamplari neplacute si periculoase, care-i pun deseori viata in primejdie: ”[…] tata mi-a dat in grija, cand am pornit de acasa, ca sa ma feresc de omul ros, iara mai ales de cel span, cat oi putea; sa n-am de-a face cu dansii nici in clin nici in maneca; si daca n-ai fi span, bucuros te-as tocmi […]. Din copilaria mea sunt deprins a asculta de tata si tocmindu-te pe tine, parca-mi vine nu stiu cum”.
Mezinul craiului, lipsit de experienta, se teme mai ales pentru ca incalcase promisiunea de a se feri de omul span, simtindu-se vinovat, deoarece el fusese deprins sa asculte sfaturile adultilor care-i doreau binele, asa cum respectase intocmai indrumarile pe care i le daduse „cersetoarea” in alegerea armelor si a calului.
Devenit sluga spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb, dovedind in acelasi timp loialitate si supunere fata de stapanul sau, intrucat jurase pe palos. El devine robul-tigan, desi era alb, nedumerind astfel si pe unchiul sau, Imparatul Verde, precum si pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie spontana, cu toate acestea, flacaul nu-si incalca juramantul facut spanului, isi respecta cuvantul dat, rod al unei solide educatii capatate in copilarie, de a fi integru si demn capabil sa-si asume vinovatia, cu toate urmarile ce decurg din faptul ca nu urmase sfatul tatalui.
Ca in toate basmele si aici se cer trecute probele ”focului”- ceea ce face de fapt ca basmul sa devina si un roman de formare. Sfanta Duminica il sfatuieste pe Harap-Alb sa se supuna soartei ca aceasta este oranduita de Dumnezeu: ”asa a trebuit sa se intample, si n-ai cum banui: pentru ca nu-i dupa cum gandeste omul, ci dupa cum vre Domnul. Cand vei ajunge si tu mare si tare, …vei crede celor asupriti pentru ca stii acum ce e necazul, iar pana atunci mai rabda Harap-Alb”. Este supus probelor de aducere a salatilor si a capului si pielii cerbului din Padurea Ursului si respectiv din Padurea Cerbului, probe ce „constituie un adevarat elogiu adus omului in lupta cu forte mult mai puternice, dar situate la nivelul inferior al gandirii” (Maria Nastase).
Probele la care il supune spanul sunt menite a-l deprinde pe flacau cu greutatile vietii, cu faptul ca omul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viata sa, pregatindu-l pentru viitor, cand va trebui sa-si conduca propria gospodarie si propria familie.
Harap-Alb este ajutat mereu de cel mai bun prieten al sau, calul fabulos si de Sfanta Duminica, cea care ii daduse primele sfaturi in evolutia maturizarii sale. In trecerea acestor probe, Harap-Alb este umanizat, el se teme, se plange de soarta, cere ajutorul acelora in care avea incredere, semn ca invatate ceva din experienta sa cu spanul. O experienta determinanta pentru maturizarea lui o constituie intalnirea cu omul Ros, un alt pericol de care ar fi trebuit sa se fereasca, asa cum il sfatuise tatal. Calatoria spre curtea imparatului Ros este un necontenit prilej de initiere a flacaului, deprinzand acum invatatura ca orice om, cat de neinsemnat sau ori de ciudat ar parea, poate fi de folos, tanarul capatand experienta mai ales in cunoasterea speciei umane. Cele cinci personaje supranaturale intalnite in drumul sau spre imparatul Ros, (Gerila ”o dihanie de om care se perpelea pe langa foc”, Flamanzila” o namila de om”, Setila „fiul Secetei, nascut in zodia ratelor si impodobit cu darul suptului”, Ochila si Pasari-Lati-Lungila ”fiul sagetatorului si nepotul arcasului), ii devin ajutoare de nadejde si-l ajuta in trecerea probelor.
Fiecare dintre aceste personaje, conturate uneori cu elemente grotesti ,semnifica omul dominat de trasatura de caracter, viciile pe care oricine le poate avea si pe care flacaul, ca si Ion Creanga insusi, le priveste cu o intelegere bonoma si jovialitate. De aceea Harap-Alb are capacitatea umana de a-si face prieteni adevarati, loiali, care sa-l ajute in orice imprejurare dificila a vietii, acestia folosindu-si tocmai trasaturile dominante, devenite -la nevoie- adevarate talente: ”tot omul are un dar si un amar ,si unde prisoseste darul nu se mai baga in seama amarul” (Ochila). Priceperea lui Harap-Alb de a-si face prieteni buni vine dintr-o filozofie straveche de viata, aceea ca omul nu poate trai de unul singur: ”ca tovaras era partas la toate, si la paguba si la castig si prietenos cu fiecare pentru ca avea nevoie de dansii in calatoria sa la imparatul Ros”. De asemenea, sufletul lui bun, dragostea pentru albine si furnici il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau, chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa ori sa zaboveasca pentru a le construi un adapost. Sigur ca binele pe care Harap-Alb il face se intoarce atunci cand el insusi se afla in impas, craiasa furnicilor si cea a albinelor salvandu-i de asemenea viata.
In aceasta etapa a initierii, Harap-Alb cunoaste dragostea aprinsa pentru o fata, care vine, asadar, din aceeasi lume cu el, pregatindu-l pentru casatorie, care este unul din reperele finale ale devenirii sale. Probele de la imparatia fetei trimit spre ritualurile taranesti ale petitului, intre care insotirea mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivata a miresei, ospatul oferit de gazda sunt tot atatea incercari la care il supune viitorul socru si carora mirele trebuie sa le faca fata. Ultima proba la care il supune fata este, de data aceasta, o demonstrare a calitatilor viitoarei sotii, care va sti sa aiba grija de barbatul ei, sa-i stea aproape la bine si la rau, acest fapt fiind ilustrat atunci cand ea ii salveaza viata, trezindu-l din morti cu smicele si apa vie. Aceasta intamplare simbolizeaza idea ca acum Harap-Alb redevine el insusi, fiu de crai, viitorul imparat care-si poate asuma raspunderea inchegarii unei familii si conducerii unei gospodarii, intrucat experienta capatata ii confera statutul de adult pregatit pentru viata.
Ca modalitati de caracterizare retinem: caracterizarea directa, autocaracterizarea ”Razi, tu, razi Harap-Alb”, caracterizarea de catre alte personaje, onomastica personajelor, modalitatile de expunere-naratiunea, dialogul,descrierea, monologul interior umorul, ironia si autoironia. Caracterizarea directa este facuta de narator ”fiul craiului, boboc in felul sau…”, „naiv”, „credul”, de Sf .Duminica („luminate craisor”, ”slab de inger”, ”mai fricos decat o femeie”, ”gaina plouata”), de cal ”nu te stiam asa de fricos”, de span ”Pentru vrednicia lui mi l-a dat tata” ; autocaracterizarea si caracterizarea indirecta: prin nume (oximoronul Harap-negru,Alb), prin limbaj, gesturi, fapte („ca tovaras, era partas la toate, si la paguba si la castig, si prietenos cu fiecare pentru ca avea nevoie de dansii, in calatoria sa la imparatul Ros”; ocoleste nunta de furnici, primejduindu-si viata; dragostea pentru albine si furnici il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau,chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa sau sa zaboveasca pentru a le construi un adapost) si prin relatiile cu celelalte personaje (stie cum sa se comporte cu cei din jur: cal, albine, furnici si cei cinci voinici, si de aceea primeste ajutorul acestora).
Se poate observa ca eroul este atipic, deoarece reuneste, spre deosebire de un Fat-Frumos obisnuit, atat calitati (inteligenta la intrebarea ironica a tatalui, ”Dar aista cal tu l-ai ales?”, baiatul raspunde, in aceeasi maniera in care i s-a pus intrebarea, ca merge printre straini si nu vrea sa bata la ochi; intelepciune la propunerea calului, sa-l duca ori ca vantul, ori ca gandul,prefera prima varianta,considerand,cu prudenta , ca ”daca mi-i duce ca gandul mi-i prapadi”; bunatate - face stup albinelor, ocoleste nunta de furnici; sociabilitate-se imprieteneste usor, este o companie placuta; are o fire vesela „Razi, tu,razi, Harap-Alb!”; rasa nobila –prin tot ce face isi atrage admiratia celor din jur, incat afirmatia lui G.Calinescu se dovedeste indreptatita: ”Omul de soi se vadeste sub orice strai”; fidelitatea-isi respecta juramantul si nu divulga identitatea spanului, aduce capul cerbului desi i se fac oferte extrem de tentante), cat si defecte (nesupunere –nu respecta porunca tatalui,ceea ce echivaleaza cu pacatul originar, naivitate -se lasa pacalit de span; slabiciune -nu trece proba labirintului/padurea) primele dominandu-le pe cele din urma.
Pompiliu Constantinescu apreciaza ca „intre amintirile copilariei si „Povestea lui Harap-Alb” este acelasi raport de subsecventa ca intre inceputul si sfarsitul vietii. Creanga nu si-a povestit maturitatea sub forma de memorial; a invaluit-o in mit si a sugrumat-o intr-o experienta fantastica, valabila pentru om in genere; si el a luptat cu spanii, cu primejdiile si nevoile, si el s-a facut frate cu dracul, ca sa treaca puntile vietii, iar nemurirea si-a dobandit-o din apa vie si apa moarta a creatiei lui artistice. Filozofia surazatoare a lui Harap-Alb, subliniaza criticul, a fost filozofia lui pana in pragul mortii, iar intelepciunea ei a fost intelepciunea vietii insasi, eterna si plina de umbre si lumini”.

Best friend

I’ve known Bogdan from my first day ever of school. Going back to those moments, I realise that I’ve liked his boldness, the fact that he wasn’t either shy or scared of school, colleagues or our teacher. He was comunicating with everybody, telling storys with his summer holiday adventures, scence he finished kindergarten and now when we started school, showing us his pictures, like we were friends since the start of time. I was fascinated, I was looking in his big, blue eyes, full of sincerety and I was answering very cheerfull, trying to get his entire attention on me.

Next day, we were already the best friends in the hole wide world and we remained that way since. He proven to me, many times that I wasn’t wrong about him. Gived me wise addvice when I needed one, he was always by my side when I was down and he always defended me when I was in a conflict with others. Like I did it all the time for him. Even when our destines went in differite directions, my best friend and I stayed together, party together and we were one for eachother in time of need.

I have chosen to study basic clases, I had continuus emprovements in maths, romanian and english language, I attended on olympics and Bogdan, on the other hand, became a respected member of our school’s cross team and of our town’s baschetball junior team. In our restricted freetime, we tried to help eachother. Bogdan stimulated me to make more exercise and I’ve helped him to solve difficult eccuations, like every person will do it for his class mate and his best friend.

Story childhood

On a summer evening was born at the hospital a little girl named Teodora .she is blond and has blue eyes.his parents this little girls,Izabela and Eduard,they enjoyed very much their birth ficei because they were thirty-five years and so far have not had a child.
When our little Teodora has completed one year he knew to go,to jog and to speak. Her parents have spent a year of unforgettable, one year in-a-lifetime and of their Teodorei. One year Teodora is still low but bright, gregarious person-and creative because he already made a imaginary friend with who sits all the time with her. The imaginary friend Teodorei is called Claudia.
After a further year has begun our tiny accomplished two years old. It has become a little girl everyone because it is: gregarious person-,playful,intelligence, creative and is not purr.She got bored with just a friend imaginary and now she is that imaginary friends Claudia and explosion. For her Claudia is loyal and the first best friend, and Stefania is a girl whom he met her soon so I may say a lot about it.
When low has begun aged under three years I had to go to kindergarten.Teodora went to nursery school, but of course that any child didn't want to go. With time it has become accustomed to kindergarten, and Referring to become the two mother.They have got used to everything that was a part of kindergarten, but there is one exception to this: like waking up in the morning.every morning Teodora woke sobbing, that any child.
It was only a year, and the small Teodorei has done four years. When he went in the morning at the kindergarten is no longer crying, and at the age of four have imaginary friends.She had three friends imaginary:Ana,Claudia and Stefania, and two friends imaginary:Andrei and Stefan. Her imaginary world was something like this: it is a princess looking for her parents lost.Andrei and Stefan are budygurzii, and Ana ,Claudia and Stefania are the best mate.girl's parents enjoy their unique FICA.looked surprised how fast the years have passed, I think it was yesterday that were born on their Teodora with her hair of gold, and her eyes like the sky.
Five years Teodora has also added to its home world imaginary parents, but she may have in addition to everyone to imaginary friend,Maria who was sitting with her. Teodora is playing with children her age, but it was just that Maria is a friend who does what he likes it,do not comment and he doesn't fight it.
After a further year, little Miss has begun to go to school.he has spent three years beautiful along with Mrs. teacher and his colleagues. Mrs. teacher was like a second mother to her.referring to Teodora is a special man who he's been with always quarrels, a my friend," he said that even he could not imagine her.With or summer wanted them I had to separate from teacher.
In the autumn when Teodora had to go to school she was six years old, and a few months. She entered the school gate holding his parents,and when they saw him school building as well as two mountains to a place it was scared.In the school yard were very many children, as well as 1-Up mountains, and others as well as ants.After having entered the classroom together with other children, teacher she received softly into the classroom and looked with brown eyes blajini at them, telling them with her voice crystalline about this school year.
After a period of seven years has begun learned how to write, and her own writing is so beautiful, more beautiful as a rainbow, as a sun or all the beauties of earth together. She has completed first class 1st prize. Little by little Teodora has learned to love him. It has gained the confidence of children combining bragging about requirement.
Her imaginary world has begun to decompose. She left only with her friends.: Maria Claudia, and Stefania.Teodora got bored with the two boudygurzii and be princess.
Eight years ago, when he got to second class has begun now among the most good in the class. She wrote beautiful,quickly and accurately.Teodora is good in maths, English and the rest of raw. And year he finished class with 1st prize.his parents are proud of it, but it's growing too quickly, I think it was yesterday that he started's first sounds ,and today is second class.
In third class Teodora remains as intelligent, it must have been,gregarious person-and good as always.third class finished with 1st prize. Her friends imaginary start to disappear one by one, were whittled Stefania and Claudia. She no longer plays with her friends imaginary as play when it was low. Nor with Stefania and Claudia stopped being played so often, he speaks with them only when there is need of consolation, for the rest likes much is playing with true copies of the age.
In the class of the fourth little girl gets close more of teachers and his colleagues.each year ended with 1st Prize at school. This year separates from that which has directed a four years,the second mother, the one who was almost as necessary and helped her. For Teodora teacher to is unique in the real meaning of the word.over this pain could not help you ask her friends. imaginary, it decides that from that moment he does not imaginary my friend," he said.
On an autumn day, Miss has begun started school and has reviewed his colleagues and passed in the fifth-class.When he went into her former class were mats on the floor, tables and seats small.Do not take long to realize that the former out of the classroom is inhabited by his chasing gnomes White-as-snow. Not long time ago was a dwarf's the white-as-snow "What days beautiful! " .now cresct, misses the days of kindergarten, the teacher, the school, the teachers in short of his childhood.
When we're small we want to be great, but at a certain moment, you do we realize how quickly the childhood without rewinding. Not enough We appreciate your time and the period our life, we don't realize how quickly I grew up, and when we pass from childhood period we would like to go back back the time and we don't know how, but let me give you a tip: Enjoy the period of life in which you are because it will pass and that period.

Summer Sun

Great is the sun, and wide he goes
Through empty heaven with repose;
And in the blue and glowing days
More thick than rain he showers his rays.


Though closer still the blinds we pull 
To keep the shady parlour cool,
Yet he will find a chink or two
To slip his golden fingers through. 

The dusty attic spider-clad
He, through the keyhole, maketh glad;
And through the broken edge of tiles
Into the laddered hay-loft smiles. 

Meantime his golden face around 
He bares to all the garden ground,
And sheds a warm and glittering look
Among the ivy's inmost nook.

Above the hills, along the blue,
Round the bright air with footing true,
To please the child, to paint the rose,
The gardener of the World, he goes.  

                                         Soare de vara...

  Maret e soarele , imens si orbitor ,
Prin cerurile goale umbla-ncetisor ,
Si-n zilele senine , luminoase ,
Mai des ca ploaia razele-si descoase.

Desi obloanele le coboram spre soare
Pentru a tine odaia in racoare ,
El va afla o crapatura , doua-n care
De aur degetele sa-si strecoare. 

In podul de paienjanisuri plin coboara ,
Prin gaura de cheie se strecoara ,
Si printr-un colt de tigla faramata
In grajd el zambetu-si arata. 

In vremea asta , fata sa cea plina
Cuprinde tot ce e-n gradina ,
Si-mprastie o calda , lucie privire
Prin iedera ascunsa -n fire.

Prin dealuri si pe-al lor azur afund
Da roata-n cer sclipind , c-un adevar profund ,
Copilul sa il bucure si rozei sa-i dea umbra ,
El , gradinarul lumii astfel se preumbla.

Friendship

 Friendship is very important in our lives because it unites us. Everyone has one or more friends you can always count. And I have a friend since kindergarten that I can always rely.He was with me in good and bad times and showed me many times that my girlfriend.Sometimes I wonder if you really deserve her friendship; Disabled characters are similar, both are shy, shy, yet I am little goblin are not so secluded. However we understand very well and even though we fight after two minutes start to laugh and we forget all usually have a conflict of ideas I think they say, and so she did not battue until we see who has the right, in most times it is right. We are close and I'm glad we're not fighting the stupid things we've seen with other people. We do many things together, fun way our; to new entertainment may consist in going to ride bikes. Do not go to the disco, club or who knows what other bars because it is nostrum style and we do not need such distractions. Often compared to each other, and I personally love this because she is a girl that can teach exemplary many and are proud to be my friend. When I think that of all the girls in my class she chose me to just be friends I have a sense of joy. I remember that we became closer in the fifth grade, and then do everything together: talking on the phone every day, we consult when it comes to homework, take walks and many other things. In closing I would like to say that I have real friends, if I had to I would get my number one hand.Think your real friends are and who will take care of them!

Imaginativa ca ati fost coleg cu Nica si ati vazut ceea ce s-a intamplat....( Un coleg deosebit)!

N-o sa va vina sa credeti!
 Am avut un coleg vesel si neastamparat, pe care il cheama Nica si era fecior de gospodar din Humulesti. Si tare ai placeau lui istorioarele si petrecerile, asfel incat mereu nascocea cate o povestioara. 
  Si cate nu mai zicea si facea Nica al nostru! Pe langa faptul ca a furat pupaza din teiul de la marginea satului, dupa ce ca i-a mancat ciresele matusii Mariuca si i-a calcat in picioare canepa, mai facea si alte nazdravanii. Desi era cam lenes, Nica era totusi doritor de a invata carte, dar incet, in tihna si nu fortat de dascalul bisericii.
  Asa ca intr-o zi a fugit din clasa de-a dreptul acasa, fiindca Nica care nu-l putea suferi din pricina Smaranditei, l-a procitit si urma sa fie pedepsit pe ''calul balan''. Acesta era un fel de banca pe care trebuia sa incalecam - daca ne purtam rau - si sa fim ''mangaiati'' cu ''Sfantul Nicolai''.
  Mai tarziu, Nica mi-a povestit ca nici nu mai voia sa se intoarca la scoala. 
   Chiar le spusese parintilor!

   Si era asa Nica al nostru, sfios si simtitor, incapatanat in urmarirea scopurilor sale, intreprinzator si perseverent.

Vara

Sub soarele de foc natura isi ofera rodul si binefacerile , desfacandu-se ca o floare gata sa rodeasca. 
     Adierea racoroasa a vantului te rasfata. 
     Vara, imparatia luminii si caldurii bucura copii, fiindca este anotimpul vacantelor. Padurile si parcurile te cheama sa hoinaresti si sa le admiri splendoarea. 
 Pasarelele isi inalta trilurile maiestre spre soare, ispitindu-te dimineata sa te scoli o data cu ele... Pe campii, holdele de aur cu spice pline si coapte se leagana alene, unduite de vantul lenes. La randul lui, muntele isi asteapta oaspetii cu verdeata proaspata si inmiresmata, cu aerul pur..... iar marea albastra e nerabdatoare sa cuprinda in talazurile ei miile de iubitori ai soarelui si nisipului. 
    Anotimpul acesta cald si luminos, stralucind de viata si frumusete, este iubit de toata lumea. 

     Mai ales copiilor le pare rau cand ea pleaca, asa ca Vara, inteleapta, soseste anul viitor intotdeauna la timp, pentru a nu-i dezamagi pe micii ei prieteni.

 

"În viață nu contează unde te afli, ci pe cine ai alături."

"Dacă vrei să cunoști un om cu adevărat, privește cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el."  - J.K.Rowling

"Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm."   - George Bernard Shaw

Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cum nu ai suferit niciodata din dragoste. Danseaza ca si cum numeni nu s-ar uita.        -Mark Twain

Talentul

Se spune ca proba de foc a caracterului unui om este vointa, care ne poate ajuta in viata chiar mai mult decat cele mai de pret insusiri cu, care ne-a inzestrat natura.
  Fara vointa de a intretine si a pune la treaba talentul , spre exemplu, aceasta se poate risipi, pierzandu-se. Fara exercitiu continuu al inteligentei, aceasta se inmoaie, fara punerea in miscare a muschilor, acestia isi slabesc fibra. 

    Talentul e, deci, un dar care trebuie cultivat cu grija, caci numai el poate face din fluturi imagini minunate zbatandu-se pintre filele unei carti ca printre niste munti sau poate aduce pe panza un nor plutitor. Poate transforma si crengile , punandu-le sa se tina de pamant, pentru ca pomii sa nu zboare precum fluturii spre soare...
  Iar daca vrem sa adormim si nu putem, tot ''Talentul'' ne ajuta. E suficient sa privim un tablou ce infatiseaza imaginea lanurilor aplecate de vant sau a valurilor care mangaie nisipul plajelor nesfarsite si in sufletul nostru coboara pacea. 
   Ne dorim si noi sa fim talentati. Si poate unii dintre noi chiar suntem. Insa, nu trebuie nicidecum sa uitam, ca aliatul cel mai valoros al talentului este munca. Impreuna, acestea ne pot face drumul in viata insorit, presarat de bucuriile succesului. Fara ele, insa, esecul pandeste la fiecare colt.

Spring arrives with pride and pomp (composition)

Spring is the season that help to show the beauties of nature, when it wakes from deep sleep of winter. everything flourish, shy, tree buds begin to split, then orchards to adorn the flower scarfs. Spring is a welcoming host of all animals and migratory birds returning from afar cheered charming woods with their songs. Along with the arrival of spring, the ants do not stay and put to work. But niic bees are not inferior, they fly from flower to flower after tireless nectar. Merry arrival of spring, grasshopper sitting on a leaf and we play the guitar, shouting his name through the forest cuckoo and blackbird sings the Warbler. forest, trees dressed in their green and shiny robe, changing appearance dull. Sun's heat rays caressing and peasants mu and under furrow seed that will bear wealthy fall. Spring has arrived to give life to all nature and our hearts inveselii everyone.

Citete celebre pentru fiecare zodie in parte....

1) BERBEC

Dragoste: “Dragostea este precum razboiul: usor de inceput, dar greu de sfarsit.” – H.L. Mencken -
Personalitate: “Niciodata nu am cedat tentatiei de a fi dificil doar de dragul de a fi dificil. Acest lucru ar fi prea ridicol.” – Jacques Derrida -
Bani: “Mi-ar place sa mor ca un om sarac cu o multime de bani.” – Pablo Picasso -
Viata: “Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri.” – John Lennon - 

2) TAUR

Dragoste: “Orice dragoste care nu are la baza prietenia este ca un castel construit pe nisip.” – Ella Wheeler Wilcox -
Personalitate: “Principala sarcina din viata unui om este sa se nasca, sa devina ceea ce ii permite potentialul. Cel mai important produs al efortului sau este propria personalitate.” – Erich Fromm -
Bani: “In fiecare dimineata cand ma trezesc ma uit pe lista Forbes pentru a afla daca am ajuns printre cei mai bogati oameni din America. Daca nu apar pe lista, ma duc la munca.” – Robert Orben -
Viata: “Viata nu e sentimentala, nu e nici rea, nici buna. Viata e dreapta: recompenseaza pe cei merituosi, pedepseste pe cei lenesi, loveste pe cei care ii incalca legile.” – Pavel Corut - 

3) Gemeni

Dragoste: “Dragostea este un sentiment care vine in galop si dispare in varful picioarelor.” – Tudor Musatescu -
Personalitate: “Psihologia este actiunea, nu gandirea in sine. Continuam sa ne formam personalitatea de-a lungul intregii vieti.” – Albert Camus -
Bani: “Banii pot fi coaja multor lucruri, dar in niciun caz miezul acestora. Banii aduc mancare, dar nu si pofta; pe doctori, dar nu si sanatate; cunostintele, nu si prieteni; servitori, dar nu loialitate; zile de bucurie, dar nu liniste si fericire.” – Henrik Ibsen -
Viata: “Fiecare trebuie sa-si traiasca propria viata si sa plateasca propriul pret.” – Oscar Wilde - 

4) RAC

Dragoste: “Multi dintre noi isi traiesc viata fugind de sentimentul de a nu putea suporta durerea, ceea ce e o convingere gresita. Caci noi deja am suportat durerea. Ceea ce nu am facut a fost sa simtim ceea ce suntem dincolo de durere.” – Bartholonew -
Personalitate: “A salva un om, a cruta zbuciumul unui tata, a menaja sensibilitatea unei femei nu inseamna sa faci o fapta buna, ci o fapta omeneasca.” – Alexandre Dumas -
Bani: “Bogatiile obisnuite pot fi furate, adevaratele bogatii, nu. In sufletul tau se afla lucruri infinit de pretioase, care nu iti pot fi luate.” – Oscar Wilde -
Viata: “Daca esti suficient de norocos ca sa iti gasesti acel drum in viata pe care il iubesti, trebuie sa ai si curajul de a-l trai.” – John Irving -  

5) LEU

Dragoste: “Poate ca au avut dreptate cand au pus dragostea in carti; se prea poate ca ea sa nu poata exista in alta parte.” – William Faulkner -
Personalitate: “Prefer un caracter de aur unui caracter de bronz si unei energii de fier. E metalul cel mai nobil.” – Vasile Bogrea -
Bani: “Cand eram tanar, credeam ca banii si puterea ma vor face fericit. Aveam dreptate.” – Bill Gates -
Viata: “Nu te intreba de ce are nevoie lumea. Intreaba-te ce te face viu si fa acel lucru. Pentru lucrul de care lumea nevoie sunt oamenii vii.” – Howard Thurman - 

6) FECIOARA 

Dragoste: “Destinul iubirii este acela de a fi intotdeauna prea putina sau prea multa.” – Amelia E. Barr -
Personalitate: “Sa fii tu insuti si sa-ti fie frica chiar daca ai dreptate sau nu este mult mai admirabil decat simpla lasitate de a capitula conformitatii.” – Irving Wallace -
Bani: “Daca vreti sa vedeti ce crede Dumnezeu despre bani trebuie doar sa va uitati la cei ce ii au.” – Dorothy Parker -
Viata: “Doar viata pe care o traim pentru altii este o viata ce merita sa fie traita.” – Albert Enstein - 

7) BALANTA 

Dragoste: “Iubirea iti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu insuti.” – Osho -
Personalitate: “Si din nou zic: trebuie sa crezi in ceva. In iubire, in Dumnezeu, in creatie, in ARMONIE.” – Adrian Pintea -
Bani: “Toate bogatiile isi au originea in minte. Bogatia este in idei, nu in bani.” – Robert Collier -
Viata: “Prea des subestimam puterea unei atingeri, a unui zambet, a unui cuvant bun, a unui compliment onest, a actului de a-ti pasa, a tuturor acelor lucruri marunte care au mare potential de a schimba o viata.” – Leo Buscalia - 

8) SCORPION 

Dragoste: “Anul acesta nu mai suntem persoana care am fost anul trecut, la fel cum nu raman aceiasi nici cei pe care ii iubim. Dar putem vorbi de o sansa fericita atunci cand, schimbati fiind, iubim in continuare persoana care s-a schimbat.” – Somerset Maugham -
Personalitate: “Poate ca ceilalti or sa uite ceea ce ai spus, dar cu siguranta nu or sa uite felul in care i-ai facut sa se simta.” – Carl W. Buechner -
Bani: “Banii inseamna putere, libertate, siguranta, radacina tuturor relelor si totalitatea binecuvantarilor.” – Carl Sandburg -
Viata: “Viata este o curva cu moravuri lasate deoparte.” – Arthur Rimbaud - 

9) SAGETATOR 

Dragoste: “Dragostea nu pretinde niciodata, dragostea intotdeauna da.” – Mohandas K. Gandhi -
Personalitate: “Vointa si puterea nu ajung. Omul trebuie sa stie ce vrea si ce poate.” – Arthur Schopenhauer -
Bani: “Ceea ce vrem cu adevarat sa facem este ceea ce suntem meniti sa facem. Si cand facem ceea ce suntem meniti sa facem, usile se deschid de la sine, banii vin, ne simtim utili, iar munca pe care o facem ni se pare joaca.” – Julia Cameron -
Viata: “Vietile noastre se sfarsesc in ziua in care devenim tacuti in privinta lucrurilor care conteaza pentru noi.” – Martin Luther King - 

10) CAPRICORN 

Dragoste: “A iubi nu inseamna a ne privi unul pe celalalt, ci a privi amandoi in aceeasi directie.” – Antoine de Saint-Exupery -
Personalitate: “Caracterul unui om nu se arata in momentele de confort, ci in cele de schimbari si controverse.” – Martin Luther King jr. -
Bani: “Banii nu au fost niciodata o mare motivatie pentru mine, ci doar o modalitate de a tine scorul. Adevarata placere este sa joci jocul.” – Donald Trump -
Viata: “Ceea ce nu traim la timp, nu traim niciodata.” – Octavian Paler - 

11) VARSATOR 

Dragoste: “Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta.” – Emanuel Swedenborg -
Personalitate: “Ei spun ca nimeni nu e perfect. Apoi spun ca practica te duce perfectiune. As vrea sa se hotarasca.” – Winston Churchill -
Bani: “Banii sunt ca un saselea simt fara de care nu poti face o completa utilizare a celorlalte cinci.” – W. Somerset Maugham -
Viata: “Mai mult decat viata, imi iubesc libertatea.” – Schiller - 

12) PESTI

Dragoste: “A fi iubit cu adevarat de cineva iti da puterea, in timp ce a iubi pe cineva iti da curaj.” – Lao Tzu -
Personalitate: “O personalitate se pastreaza prin afirmarea si reafirmarea acelorasi opinii in medii similare, in imprejurari similare.” – Mircea Eliade -
Bani: “Poate ca nu am atat de multi bani precum au unii oameni, dar am la fel de mult tupeu ca multi dintre ei si acesta este primul pas spre imbogatire.” – Josh Billings -
Viata: “Viata este un vis pentru cei intelepti, un joc pentru cei superficiali, o comedie pentru cei bogati, o tragedie pentru cei saraci.” – Sholom Aleichem -