Podoabele iernii (2)

   Toamna se terminase. In noptile de singuratate, padurea aflata in goliciunea iernii isi purtase tristetea unor zile traite in visari, care pareau a fi fara de sfarsit. Apoi a nins temeinic. Omaturile au acoperit drumurile si gandurile. Tot ceea ce pana ieri era urat si trist s-a acoperit cu alb. In vesmintele lor noi, stejarii cei grei pareau de sticla. Dupa ce a adus mantuirea neamului iute si sur al iepurilor, izbavindu-l de cuvintele pustii, gerul si-a lasat portile larg deschise pentru intalnirile cu mistretii. Ploaie de argint a cazut pe crestele copacilor.  Din tufe ies la lumina pitigoii galbeni, jucandu-se de-a v-ati ascunselea. Padurea de promoroaca poarta pe bratele ostenite povara iernii atotstapanitoare.   

   Padurea, ca intotdeauna, e vie, pare numai amortita.  O ciocanitoare, dintre cele cu scufita rosie, si-a oprit bataile; sprijinita pe coada, a ramas intr-o cuminte asteptare. 
    Un pom si-a scuturat povara cea grea de omat, starnind ecouri. De undeva, dintr-un tufis, a tasnit fara de veste flacara rosie a unui vulpoi.  
   Tacerea pune din nou stapanire pe imparatia padurii. 

Podoabele iernii (1)

      Iarna....  Unii si-o imagineaza ca pe o femeie cu inima de gheata, care nu simte durerea din sufletele oamenilor atunci cand trimite peste lume viscolul si gerul.  
   Dar eu mi-o imaginez ca pe o regina buna ce pune stapapanire pe tot cuprinsul tarii si, acoperind pamantul cu mantia ei alba, face ca totul sa para mai pur, mai fin, mai gingas.
   Mai intai, incep sa coboare din cerul lipsit de soare stelute mici de zapada, apoi mai mari, formand un covor pufos. Ei seamana cu niste fulgi de lebada plutind alene spre pamant.
  Peste tot se asterne o tacere adanca si misterioasa! Omatul imbraca casele, pomii si pamantul, transformand aceasta lume intr-un taram alb, vrajit. Totul pare de zahar. Casele pierdute sub troiene de-abia se vad in departare....
  Copacii inmarmuriti seamana cu niste fantasme ce isi intind bratele batrane spre cer, cerand indurare.  Saniutele sunt niste buburuze ce zboara si se intorc in acelasi loc iar copiii niste  albinute ce umplu valea cu zumzetul lor asurzitor.  
   Copiii asteapta venirea lui Mos Craciun, care le aduce daruri si atata bucurie in suflete.