Imi amintesc si acum cu nostalgie prima zi de scoala.
Un mic dejun inghitit cu noduri ,''echiparea''meticuloasa in noile haine , ghiozdanelul in spate si ....gata....plecam spre scoala: eu, mama si tata. Emotiile sunt mari. Ale tuturor, fie ei mari sau mici, cu sau fara experienta.
Pe drum, observ cu usurare ca nu sunt singurul care arata ca un proaspat scolarel, ba chiar sunt mandru de tinuta si de rechizitele mele si incep sa maerg mai drept, cu capul sus si privirea inainte. Ai mei observa si-si zambesc cu inteles, iar mama ma mangaie usor pe cap.
In sfarsit, ajungem la poarta scolii, care este invadata de copiii dornici sa-si reintalneasca prietenii, sa-si povesteasca amintirile din vacanta, sau: - cum era cazul meu: - sa vada cum e!!!
Intram pe coridoarele largi, stralucind de curatenie, pasesc cu sfiala, iar curajul mi se topeste ca bulgarele de unt in soare.... Parca n-as mai vrea sa raman aici singur, fara mama si tata , fara prietenii mei de joaca. Dar, asta e, a venit si momentul cand a trebuie sa-mi caut clasa, sa-mi i-au inima in dinti si sa ma asez intr-una din bancile albe pe care erau asezate frumos, cu drag, carti si flori.... A venit si doamna invatatoare, cu fata luminata de un suras la vederea ochisorilor mirati, atintiti spre ea. Gata. De-acum sunt scolar si trebuie sa vad...... cum o fi?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu