Lori si Corina erau prietene foarte bune inca de mici. Acum amandoua sunt in aceeasi clasa, legate sufleteste precum doua surori. Imparteau bucurii si necazuri si mai ales isi spuneau una alteia micile secrete. Se ajutau una pe alta la rezolvarea temelor pentru acasa si faceau ca zilele sa le para mai frumoase.
Dar toate acestea s-au adestramat cand tatal Corinei a plecat in strainatate pentru un timp indelungat , iar aceasta era mereu foarte trista si nu se mai ocupa indeajuns de scoala.
Observand aceasta schimbare de comportament si rezultatele la invatatura , Lori a inceput sa o evite. Acum nu mai erau prietenele dinainte , nu mai imparteau ceea ce altadata era deliciul dupa-amiezelor petrecute impreuna , nici macar nu-si mai spuneau secretele. Lori nu mai mergea impreuna cu Corina la scoala , iar aceasta observand ca Lori incearca sa o evite , nu a mai insistat.
Corina a scazut la invatatura timp indelungat , pana cand tatal sau a revenit cu bine din strainatate. Dupa ce si-a revazut tatal in carne si oase , Corina a redevenit fata prietenoasa , buna la invatatura si intelegatoare. Toti colegii s-au mirat cand au vazut-o pe Corina revenindu-si miraculos avand noi forte de munca. Lori mai ales si-a dat seama cat de egoista si nepasatoare a fost fata de prietena ei minunata.
Dupa orele de curs, fetele s-au intors impreuna acasa. Mai tot drumul nu au scos o vorba, dar aproape de casa Lori i-a cerut iertare Corinei , spunandu-i ca-i pare nespus de rau si ca asa ceve nu se vai mai intampla niciodata. A recunoscut ca egoismul nu trebuie sa-si arate coltii intr-o prietenie adevarata.
Cu lacrimi in ochi, Corina a spus cu sinceritate : ''Te iert, Lori''. De atunci , cele doua prietene su s-au mai certat niciodata , iar acum ele sunt la aceeasi facultate , sperand ca viitorul nu le va mai aduce grele incercari.
Primavara este anotimpul care ajuta natura sa-si arate frumusetile, cand totul se trezeste din somnul adanc al iernii.
Totul inverzeste, timizi, mugurii copacilor incep sa se despice, pentru ca apoi livezile sa se impodobeasca in marame de flori.
Primavara este gazda primitoare a tuturor animalelor si a pasarilor calatoare care se intorc din departari, inveselind padurile cu trilurile lor fermecatoare.
O data cu venirea primaverii, furnicile nu mai stau si se pun pe treaba. Dar niic albinele nu sunt mai prejos, ele zboara neobosite din floare in floare dupa nectar.
Vesel de venirea primaverii, greierul sta pe o frunza si ne canta din chitara, cucul isi striga numele prin padure, iar mierla canta prin zavoi.
In padure, copacii se imbraca in straiul lor verde si stralucitor, schimbandu-si infatisarea posomorata. Soarela incalzeste cu razele lui mangaietoare, iar taranii muand sub brazda samanta care va rodi imbelsugat la toamna.
Primavara a sosit pentru a da viata intregii naturi si a ne inveselii tuturora inimile.
